Cum să ne bucurăm de sărbători

Vi s-a întâmplat în ultimii ani să vă gândiţi că sărbătorile parcă nu mai sunt la fel ca până acum? Sau să auziţi rude, prieteni sau cunoştinţe plângându-se că atmosfera din preajma Crăciunului este neatractivă, plictisitoare şi nici nu se compară cu ceea ce trăiam mai demult?

Pentru a identifica ce anume este diferit astăzi haideţi să ne amintim cum decurgeau sărbătorile de iarnă în trecut.

Înainte de revoluţie, societatea avea o cu totul altă structură, iar nevoile persoanelor erau uşor diferite de nevoile din prezent. Mai exact, înainte de ‘89 oamenii aveau nevoie de mâncare! Pâinea se dădea de la magazin pe cartele nominale – cu porţia. Carne era din când în când la magazin, şi atunci se dădea o anumită cantitate pe persoană prezentă. Mergeam de acasă cu sticla pentru a cumpăra 1l de ulei vărsat, uneori se găsea făină, alteori zahăr… Mai erau şi promoţiile impuse de norma de vânzare a produselor care nu treceau, ca de exemplu la 1 kg de zahăr trebuia să achiziţionăm şi o conservă sau un pachet de biscuiţi tari… Deci din acest punct de vedere pregătirea cămării cu cele necesare pentru sărbători era o artă şi o provocare în acelaşi timp. Şi de multe ori lumea se descurca binişor. Era o muncă bine organizată, se stătea cu răbdare la cozi şi fiecare putea deja să îşi imagineze cum vor arăta sărbătorile.

Mai era apoi timpul liber şi interzicerea religiei. Se lucra inclusiv sâmbetele, iar sărbătorile religioase nu erau recunoscute legal. Astfel încât „curăţenia mare” se întindea pe o perioadă mai lungă, întrucât se făcea doar după programul de lucru. Iar produsele de curăţenie deşi erau destul de bune erau limitate ca şi gamă! Iar de aici apăreau alte probleme: spălatul geamurilor cu apă, spirt, frecarea lor cu ziare şi să nu uităm ca geamurile de cele mai multe ori erau duble (faţă de termopanele moderne). Să nu uităm ştergerea prafului din vitrinele de sticlă, de pe bibelouri, de pe jos sau mutarea mobilierului pentru a scoate şi ultimul fir de praf rătacit prin cotloane la care se ajungea mai greu. În aceeaşi perioadă mai trebuiau bătute covoarele. Şi era de multe ori coadă la acele locuri special amenajate dintre blocuri. Dar acest lucru de multe ori era motiv de socializare între domnii harnici şi binevoitori la a contribui la bunul mers al gospodăriei. Astfel încât fiecare aştepta conştiincios cu covorul/covoarele la rând, cu bătătorul în mână şi cu găleata de apă cu oţet şi peria în cealaltă – pentru împrospătare. Şi desigur se discutau diverse probleme cotidiene de natură pragmatică (ponturi şi idei), întrucât accesul la informaţie era dificil în acele vremuri.

Mai erau şi tinerii (copiii mai mari) care făceau din bătutul covoarelor o activitate de grup, punând pe rând covoarele pe bară şi bătând pe rând la ele să nu obosească, dar neuitând să râdă şi făcând treabă bună. Astfel, indiferent de situaţie, în preajma sărbătorilor exista un sunet permanent de fond al covoarelor bătute cu sârg şi străşnicie!

Din aceleaşi motiv de timp redus, mâncarea se pregătea până noaptea târziu. Deşi nu erau multe opţiuni, gospodinele se străduiau să facă gustări, aperitive şi mâncăruri cât mai variate pentru a acoperi cât mai bine lipsurile… „pentru că doar odată în an este Crăciunul” – şi asta justifica orice sacrificiu! Şi planificau doamnele ordinea prăjiturilor să aibă timp să se înmoaie foile, şi prăjitura să fie numai bună de mâncat la momentul potrivit, aşa ca pentru zmeul din poveste.

Şi să nu uităm de buna interacţiune dintre vecine… care se ajutau în multe situaţii cu reţete, cu ponturi de reparare a cremei tăiate, cu 2 linguriţe de coajă de lămăie răzălită şi preparată după din reţeta preferată, cu un plic de bicarbonat sau cine mai ştie de câte feluri era acest ajutor!

Fiecare avea dorinţa de a face, de a impresiona, de a nu se lăsa mai prejos decât alţii. Fiecare dorea să impresioneze musafirii care urmau să vină… şi să-i vadă pe membrii propriei familii fericiţi.

Să ne amintim şi de bradul de Crăciun! Cu cât timp înainte se făcea achiziţia lui, căutarea bradului perfect pentru nevoile fiecăruia, apoi împodobirea lui! Să punem ghirlande, ba nu! Întâi lumini! Ah – Instalaţia trebuie întâi reparată (că nu era de unde să cumpărăm alta)… Gata! Instalaţia de luminiţe e montată. Şi ghirlandele. Şi globurile. Şi bomboanele! Acum e gata! Aaaa – şi steluţa în vârful bradului!!! Şi uneori bradul trebuia făcut în grabă, alteori pe ascuns de câte un copil plecat la colindat… Fiecare casă cu tradiţia şi obiceiul propriu. Mersul la colindat, era un motiv de reuniune pentru famile, pentru tineri, pentru colegi… şi totodată era un motiv de bucurie şi de petrecere.

Tinerii mergeau în grupuri la colindat, iar străzile erau pline de veselie. În scara blocului se auzeau periodic colinzi la uşile vecinilor, şi râsete şi urări de sărbători fericite rostite în gura mare, indiferent de oră… şi fără ca alt vecin să se simtă deranjat de gălăgie! Adulţii mergeau deseori la colindat fără să aibă zile libere şi se întâmpla de multe ori să ajungă a doua zi dimineaţa direct la serviciu, fără să mai treacă pe acasă. Şi aveau energie şi pentru acea zi de muncă.

Iar sub brad se pun cadourile! Care pentru acele timpuri erau o provocare. Se găseau uneori mai uşor ca mâncarea, dar erau totuşi opţiuni limitate. Şi totuşi… forma de prezentare, momentul primirii cadoului, desfacerea cadourilor în familie făceau aceste cadouri formidabile. Dădeau o senzaţie autentică de bucurie, de împlinire, de mulţumire sau de satisfacţie. Bucuria celor din jur era molipsitoare… şi mai exista surpriza!

Iar când începea în cele din urmă sărbătoarea, cu musafiri, şi bucate tradiţionale sau mai îndrăzneţe urmau aprecierile pentru efortul depus. Discuţii binevoitoare cu membrii familiei, cu prieteni şi alţi oameni dragi sau importanţi pentru fiecare. Şi sărbătoarea se consuma repede întrucât lumea trebuia să revină la muncă. Dar de multe ori continua sărbătoarea şi acolo, alături de colegi. Pentru că, la fel ca orice lucru interzis, devine mai interesant dacă era împărtăşit oficial în taină cu ceilalţi. Şi apărea astfel un sentiment comun de complicitate, care-i făcea pe oameni să strângă rândurile, să fie mai uniţi.

Haideţi acum să revenim în prezent şi să vedem cum arată sărbătorile în societatea actuală.

De la bun început sărbătoarea este ceva stabilit şi reglementat oficial. Nu este interzisă, nu este nevoie să ne ascundem, dar nici nu primim zile libere pentru pregătire.

Ar trebui deci să ne stresăm cu pregătirea sărbătorilor din motive de lipsă de timp. Dar nu mai este cazul! Covoarele nu se mai bat, sau cel puţin nu aşa des. Acum sunt aspiratoare puternice, care pot chiar să spele covorul şi să îl usuce. Sau sunt spălătorii de covoare! Vin acasă, iau covorul îl curăţă şi îl aduc tot ei înapoi. Pentru praf, geamuri, mobilă, parchet şi orice altă suprafaţă există lavete ultra performante şi soluţii de curăţat parfumate care simplifică enorm munca pe care o avem de depus. Desigur, aceste încă nu funcţionează singure. Trebuie să le mânuim noi. Sau o menajeră. Sau poate mai bine să nu ne batem capul prea mult. Să angajăm o firmă de curăţenie! În aceste condiţii, avem timp să stăm la muncă mai mult, pentru mai mulţi bani şi să ne permitem acest confort. Adică, dacă nu facem această muncă fizică de acasă, presupunem că vom fi mai odihniţi de sărbători.

Cumpărăturile s-au transformat şi ele! Acum găsim orice. Şi cadouri, şi mâncare, şi aparaturi, avem variante pentru fiecare produs… putem alege orice. Uneori este greu să găsim bani pentru tot ce ne dorim… dar cu câteva ore suplimentare la muncă se mai poate ajusta bugetul. Şi dacă suntem cu un minus mai mărişor, orice bancă ne poate ajuta cu un credit de nevoi personale, în condiţii rezonabile, şi gata! Suntem pregătiţi şi din acest punct de vedere. Şi până la urmă, starea de bine din preajma sărbătorilor apare când suntem la cumpărături. Căutarea, achiziţionarea cadourilor este o parte minunată…cu toate că pentru unii ar fi şi mai bine dacă nu ar fi toată agitaţia şi aglomeraţia specifică momentului. Pentru alţii face parte din farmecul momentului.

Gătitul nu este o problemă. Găsim aproape orice ingredient, şi este aşa uşor să gătim mâncăruri interesante cu reţete din reviste, de pe internet, sau primite pe mail de la cineva deci nu are rost să ne planificăm acest detaliu din timp. Iar dacă timpul ne presează foarte tare putem apela la serviciile de catering (integral sau doar parţial), ofertele fiind destul de bogate. Desigur, şi prăjiturile pot fi comandate. Ies la un preţ similar cu cele făcute acasă, dar cu oboseală mai puţină.

Bradul! Poate fi un brad mare, sau mediu/mic. Mai bogat în crengi sau mai rar. Standard sau argintiu. Aduce în cameră o mireasmă frumoasă, dă camerei un suflu diferit, dar costă mai mult, se aruncă după o perioadă, enevntual îşi scutură acele pe covor şi prin cameră… şi nu este o variantă ecologică.

Bradul artificial, este o variantă ecologică, discretă, economică, are ţinută de sărbătoare, dar nu are mireasmă, tinută sau farmec precum cel natural.

Astfel alegerea bradului uneori devine o problemă dificilă. Uneori bradul este ales în funcţie de ce vizitatori vom avea, de credintele lor şi ce credem noi că vor spune ei despre bradul nostru. Devine o alegere de context şi nu una personală.

Iar dacă vorbim de cadouri situaţia se complică din nou. Dorinţele fiecăruia din noi sunt tot mai complexe pe măsură ce magazinele ne oferă game variate de produse. Iar uneori când vrem să oferim un cadou este foarte dificil să nimerim cel mai potrivit produs, să ni-l permitem pe cel mai bun sau pur şi simplu e greu să facem o alegere.

Dacă noi primim un cadou… avem atât de multe variante de comparaţie a cadoului încât putem fi dezamăgiţi, înainte de a încerca să testăm produsul, văzând că este un produs standard nu unul de super marcă.

Iar dacă vorbim despre tradiţii, este destul de evident că acestea încep să îşi piardă caracterul laic. Cel puţin în oraşele mari şi medi grupurile de colindători sunt tot mai rare. Nu prea mai sunt grupuri pe stradă, nu se mai aud colinde nici la uşile vecinilor… Şi în general coloindele se mai aud doar în sălile de concerte, la televizor şi la radio. Parcă ne ruşinăm să stăm în faţa uşii unui prieten şi să cântăm o colindă… şi poate cineva s-ar simţi deranjat că facem gălăgie. Acum mai cântăm doar la karaoke…

Oamenii resimt oboseala serviciului, poate a orelor suplimentare de la locul de muncă şi astfel, deşi au depus mai puţin efort pentru pregătirea sărbătorilor nu au energie de a ieşi, de a se întâlni unii cu alţii. Simt nevoia de odihnă, de a se izola.

Prezenţa televiziunii sau a internetului în mod excesiv nu ajută la mobilizare. Filmele de Crăciun, showuri TV în ediţie specială şi multitudinea de seriale existente reduc dorinţa de mobilizare şi de socializare la un minim obligatoriu.

Avem tendinţa astfel de a aborda sărbătorile instalaţi comod în zona de confort, cu o doză redusă de implicare, cu problemele pe genunchi şi cu dorinţa de a ne linişti, de a lua o pauză. Într-adevăr, sărbătorile sunt diferite faţă de anii trecuţi!

Ce înseamnă sărbători fericite?

Sumarizând exemplele anterioare putem spune că sărbătorile în trecut veneau cu un nivel crescut de implicare (personală şi a familiei), complicitate socială, competiţie (gospodărească), devotament, răspundere, împărtăşirea resurselor, sacrificiu, urmarea tradiţiilor… şi exploatarea unui moment potrivit pentru petrecere.

În prezent, după modelul organizaţional, externalizăm serviciile care ar consuma resurse prea multe sau nu produc beneficii clare şi evidente. Dar odată cu externalizarea vine şi detaşarea, depersonalizarea sau implicarea redusă în atmosfera de sărbătoare. Desigur câştigăm confort, şi timp de relaxare, dar timpul câştigat îl vom împărţi între momente de odihnă, câteva întâlniri cu familia şi momente de îngrijorare legate de credite, proiecte viitoare şi alte atribuţii care ne vor reveni după concediu.

Nu vreau să promovez cu nostalgie timpurile trecute, întrucât nevoile şi dinamica socială din prezent sunt mult diferite. Dar poate o combinaţie între cele două exemple ar fi mai potrivită. Este greu să renunţăm la confort, la tehnologie sau să ignorăm progresul. Şi până la urmă… de ce am face-o?

Este important pentru fiecare să stabilească ce îşi doreşte de sărbători. Unde ar vrea să fie (acasă, la ţară, la cabană, pe pârtia de schi…), cu cine i-ar place să petreacă cea mai mare parte a timpului, cu cine ar vrea să se întâlnească, pe cine ar vrea să vadă. Odată stabilite aceste detalii mărunte la prima vedere este important să ne implicăm în a le da curs. În a transforma aceste mici dorinţe în realitate.

Mai demult, lumea se bucura să vadă în casa pe care o vizitau un brad împodobit. Era o atracţie de sezon, un semn că sărbătorim împreună, un semn de complicitate pentru o sărbătoare oarecum interzisă. Acum, bradul care ar trebui să ne bucure pe noi de multe ori este pregătit pentru a-i bucura pe alţii. Pentru a fi apreciat de cei care vin în vizită! Să fie natural? Să fie artificial? Ce va spune lumea despre alegerea mea?

Nu cred că există variantă bună sau rea! Şi cu asta ne referim la brazii de cultură, care cu acest scop sunt plantaţi. Nu vorbim despre tăieri ilegale, neautorizate sau excesive care sunt condamnabile!

Cred însă că fiecare ar putea să se bucure mai mult de sărbători dacă împodobeşte un brad de care să se bucure el cu familia. Sau pur şi simplu pe care să îl simtă aproape de sufletul lui. Şi să aleagă să stea în jurul bradului cu acele persoane care ştiu, vor şi pot să se bucure alături de ei. Din nou, felul în care alegem lucrurile mărunte face diferenţa.

Şi de aici ajungem la cadouri! Ce predomină în sufletul nostru când cumpărăm cadouri? Simţim bucuria de a dărui sau simţim obligaţia de a face un cadou? Ne dorim să vedem surpriză, bucurie pe chipul celor care desfac cadoul de la noi? Sau este mai important să-i vedem impresionaţi? „Ce cadou scump!!!” Luăm un cadou cu drag sau pentru că „aşa este frumos”? Sau poate că simţim o datorie rămasă restantă de la o dată anterioară…

Oferirea cadourilor de Crăciun trebuie să fie un moment care să aducă surpriză şi căldură, să semene cu un moment de sărbătoare nicidecum cu un moment în care depunem declaraţiile de avere sub bradul împodobit!

Este important să ştim şi cum să primim cadourile! Iar acest lucru necesită deasemenea pregătire. Dacă cer, sau mă aştept la tot felul de cadouri scumpe şi de marcă… îmi limitez posibilitatea de a fi surprins de creativitatea celor din jur. Le limitez şi lor posibilitatea de a cumpăra ceva haios, poate inutil, dar cu drag…

Emoţiile care le trăim sunt educabile, şi desigur, fiecare dintre noi are puterea de a alege cum vrea să se simtă la un moment dat. Este nevoie de antrenament, de atenţie şi de implicare, iar bucuria nu face excepţie de la această regulă. Începem să construim bucuria când definim ce ne dorim. Apoi, prin alegerile mărunte care le facem în favoarea noastră şi a persoanelor dragi nouă ne apropiem şi mai mult de ea. Iar în cele din urmă, când ne implicăm în fiecare situaţie, sau la realizarea dorinţelor celor din jur începem să o trăim.

Şi încă un aspect care merită menţionat: emoţiile pozitive în general au valoare mai mare atunci când sunt trăite alături de alte persoane. Când emoţiile pozitive sunt împărtăşite şi validate de cei din jurul nostru au o putere mai mare asupra noastră. Gândiţi-vă de exemplu că, desfacerea cadourilor alături de alte persoane care fac acelaşi lucru este de cele mai multe ori mai intensă decât desfacerea cadourilor în linişte. Deci pauza, odihna, izolarea, retragerea în faţa TV-ului sau a monitorului deşi pe moment par rezonabile… nu se ridică la calitatea momentelor de acţiune şi interacţiune petrecute (acasă, în vizită, pe pârtie sau pe plajă) alături de acele persoane care contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi.

Pentru a vă lăsa cu zâmbetul pe buze în aşteptarea sărbătorilor, vă reamintesc de descrierea făcută de regretatul Toma Caragiu problemei “spinoase” a bradului, şi a reorganizării casei pentru a-i face loc!

Exemplu: organizarea de Crăciun

Iar la final, sperând că deja aţi început cel puţin în gând să faceţi listele cu cei dragi pe care doriţi să-i vedeţi de sărbători, şi planurile despre cum veţi muta mobila în casă pentru a face loc bradului, vă urăm

SĂRBĂTORI  FERICITE !!!