Respiratia este o banalitate, nu? Toţi respirăm, altfel nu am mai fi aici. Cu toate acestea, există momente în care respiraţia superficială, din piept, facilitează hiperventilaţia, care apare adesea în atacul de panică, menţine activarea fiziologică specifică anxietăţii generalizate sau perpetuează starea generală de stres. Respiraţia superficială, prin specificul ei, suprasolicită organismul şi poate crea dezechilibre în schimbul corect de oxigen şi dioxid de carbon din sânge.
Puteţi verifica foarte uşor dacă respiraţi din piept plasând o palmă pe piept şi cealaltă pe abdomen, imediat sub ultima coastă. Respiraţi normal. Observaţi care din mâini se deplasează cel mai mult pe inspiraţie. Dacă răspunsul este mâna de pe piept, atunci este foarte probabil să aveţi o respiraţie superficială.
Cum funcţionează respiraţia abdominală?
Cu verde este reprezentată diafragma
Respiraţia abdominală utilizează diafragma – un muşchi situat între abdomen şi plămâni a cărui funcţie este de a controla respiraţia – pentru o oxigenare adecvată a organismului şi un echilibru mai bun între oxigen (O2) şi dioxid de carbon (CO2). Exersând respiraţia corectă putem preveni senzaţiile cauzate de încercarea organismului de a compensa dezechilibrul O2-CO2 cum ar fi ameţeala, durerea în piept, furnicături la nivelul membrelor sau vedere înceţoşată,
Respiraţia abdominală promovează o stare generală de relaxare.
Cui îi foloseşte tehnica respiraţiei abdominale?
Antrenarea unei respiraţii corecte poate fi utilă în următoarele situaţii:
- controlul şi prevenţia atacurilor de panică prin prevenţia hiperventilaţiei
- produce o stare de relaxare în anxietatea generalizată
- managementul stresului
- insomnie
- dureri de cap
- hipertensiune
- dureri în piept nedatorate unei condiţii cardiace
- agitaţie gastrointestinală
Procedura
- Luaţi o poziţie confortabilă, într-un spaţiu liniştit, lipsit de zgomote sau alţi distractori.
- Plasaţi o mână pe piept şi cealaltă pe abdomen. Încercaţi să duceţi aerul inspirat până în stomac. Cu fiecare inspiraţie ar trebui să observaţi o mişcare spre exterior a mâinii situate pe abdomen. Mâna de pe piept rămâne nemişcată. Cu fiecare expiraţie stomacul revine la poziţia iniţială.
- Păstraţi respiraţia calmă şi fluidă. Nu trageti brusc aer in piept şi nu expiraţi totul dintr-o dată. Imaginaţi-vă că aerul curge lin, nu este eliberat subit, în calupuri. Nu contează dacă respiraţi pe nas sau pe gură, deşi pe nas poate fi mai uşor să menţineţi ritmul.
- Începeţi să număraţi în gând respiraţiile în felul următor: unu pe inspiraţie, relaxat pe expiraţie, doi pe următoarea inspiraţie, relaxat pe expiratie. Continuaţi până la zece şi apoi număraţi invers până la unu.
- Concentraţi-vă doar pe respiraţie şi pe numărat. Acest lucru poate fi dificil la început. Dacă apar şi alte gânduri, nu vă enervaţi şi nu renunţaţi. Lăsaţi gândurile să treacă fără să le acordaţi atenţie şi reveniţi la numărat.
- La început este posibil să ameţiţi puţin, să aveţi senzaţia că nu aveţi suficient aer şi ritmul respiraţiei să se accelereze. Pe măsură ce continuaţi, însă, aceste senzaţii vor dispărea şi ritmul respiraţiei se va stabiliza.
Pentru început, exersaţi timp de 10 minute de două ori pe zi. Treptat, acestă deprindere se va automatiza, iar efectul de relaxare va apărea mai repede.
