Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD)

Cum poţi recupera sentimentul de control asupra propriei vieţi atunci când o traumă îţi răpeşte libertatea fiecărei zile?

Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ţi s-a făcut”

Jean Paul Sartre

… ai trecut printr-un eveniment traumatic? simţi că oricât ai vrea să (re)acţionezi pentru a merge mai departe, defapt parcă eşti legat de mâini şi de picioare? Simţi că această libertate, de a redeveni persoana dinaintea traumei, îţi este răpită? Trecerea timpului te face tot mai captiv în trecut, în amintiri neplăcute? Este posibil să fi unul din cei peste 30% de indivizi care au dezvoltat Tulburarea de stres post-traumatic în urma expunerii la un eveniment stresant sau la o situaţie cu caracter catastrofic ori extrem de ameninţător (ex. dezastru natural, război, tortură, viol/ abuz sexual, atacuri teroriste, accidente de maşină şi avion, decesul brusc al celui iubit, răpiri, neglijare din copilărie etc).

Ce simţi…

Dacă ulterior acelui eveniment stresant care ţi-a marcat puternic viaţa, apar sentimente de frică, neajutorare, teroare, hipervigilenţă, izolare sau retragere socială care îţi afectează în mod constant siguranţa personală, iar elementele care au compus acel eveniment le percepi ca fiind total incontrolabile şi imprevizibile, chiar ameninţătoare, este probabil ca în prezent să treci pintr-un blocaj post-traumatic.

O reacţie tipică la un eveniment traumatizant devine Tulburare de stress post-traumatic când intervine sentimentul de blocare prin perpetuarea unui cerc vicios relaţionat cu experienţa traumatică.
————————————————————————————————-
Ulterior unui eveniment traumatic, în mod tipic, mintea şi corpul se află într-o stare de şoc. Cu timpul, dacă vei reuşi să înţelegi, să găseşti un sens pentru cele întâmplate, respectiv dacă îţi vei conştientiza emoţiile relaţionate, vei putea depăşi acea stare de blocare. În cazul tulburării de stress post-traumatic starea de şoc psihologic se perpetuează, chiar intensificându-se. La acest lucru contribuie substanţial faptul că amintirile tale despre ceea ce s-a întâmplat şi emoţiile relaţionate sunt disparate. Pentru a trata cu succes aceste reacţii dezadaptative, este important să îţi provoci şi să conştientizezi amintirile şi emoţiile în ansamblul lor.

Ce trăieşti…

Sentimentul continuu de pericol şi amintiri încărcate negativ caracteristice stresului post-traumatic, împreună cu senzaţia că nu vei trece niciodată pese ce s-a întâmplat sau nu te vei mai simţi vreodată normal sunt susţinute şi menţinute de o serie de simptome grupate în trei categorii în funcţie de specificitatea lor:

  • Sentimentul că retrăieşti constant evenimentul traumatic, caracterizat prin următoarele elemente:
    – gânduri intruzive cu amintirile evenimentului traumatic; intruziunile implică activarea involuntară a amintirilor traumatice negative, care reprezintă un distres major;
    – flashbacks/secvenţe imaginitive care par reale astfel încât te porţi/ simţi ca şi cum evenimentul are loc din nou;
    – coşmaruri (cu evenimentul stresant/alte lucruri înspăimântătoare);
    – distres intens la amintirea traumei însoţit de reacţii fizice intense (respiraţie rapidă, greaţă, tensiune musculară, transmiraţii, bătile inimii accelerate);
  • Tendinţe evitative din punct de vedere comportamental şi o stare constantă de amorţeală psihică care cuprinde:
    – evitarea activităţilor, locurilor, sentimentelor care amintesc de traumă;
    – incapacitatea de a-ţi aminti aspecte importante legate de traumă;
    – pierderea interesului pentru diferite activităţi şi pentru viaţă în general;
    – a te simţi detaşat de alţii şi „împietrit” emoţional;
    – sentimentul unui viitor limitat (nu te aştepţi să ai o viaţă normală, să te căsătoreşti, să ai o carieră);
  • Starea de anxietate şi arousal (reactivitate) emoţional crescut care se concretizează în:
    – dificultate în a adormi şi a rămâne adormit;
    – iritabilitate/ stări de furie;
    – dificultăţi în concentrare;
    – o stare constantă de alertă/ hipervigilenţă;
    – te simţi iritabil şi te sperii uşor/ tresăriri.

Toate aceste reacţii pot să apară spontan sau treptat, şi pot fi declanşate de imagini, mirosuri zgomote sau cuvinte specifice, relaţionate cu trauma.

De asemenea, printre simptomele caracteristice PTSD, pe care un eveniment traumatic le poate lăsa în urmă, există variate reacţii emoţionale, comportamentale sau stări: furie şi iritabilitate, vină, ruşine, învinovăţire, abuz de substanţe, necredere, sentimentul de a fi trădat, depresie, lipsa speranţei, sentimente şi gânduri de sinucidere, sentimente de singurătate şi înstrăinare, dureri fizice ş.a.

♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

Eşti părinte şi copilul tău a trecut printr-un eveniment traumatic, iar acum te preocupă faptul că este vulnerabil la a dezvolta stres post-traumatic? În continuare vei găsi simptomele specifice care ar putea indica acest lucru:
  – frica de a nu fi separat de părinţi, dacă aceasta este mai intensă decât în mod obişnuit;
  – pierderea abilităţilor dobândite, ca de exemplu folosirea independentă a toaletei;
  – probleme cu somnul şi coşmaruri care nu au o tematică uşor de recunoscut;
  – jocuri sumbre, compulsive, în care sunt redate aspecte/teme relaţionate cu trauma;
  – diferite dureri fără o cauză aparentă;
  – iritabilitate şi agresivitate;
  – fobii noi şi anxietăţi care nu par a fi relaţionate cu trauma (exemplu: frica de monştri);
  – redarea elementelor realaţionate cu trauma prin diferite forme: joc, povestiri, desene. 

Ceea ce poţi face pentru a te simţi mai puţin captiv…

Ameliorarea simptomelor specifice stresului post-traumatic reprezintă un proces de durată, gradual. În ciuda faptului că s-ar putea să nu uiţi nicicând de evenimentul traumatic, este foarte probabil ca, treptat, să reuşeşti să reacţionezi într-un mod adaptativ la efectele acelei întâmplări stresante, pe un fond redus de anxietate sau frică. Pentru a te ajuta în aceasta direcţie, este foarte important să:

  1. Contactezi alte persoane pentru a avea parte de suport psihologic şi emoţional.

  2. Eviţi consumul de alcool şi de droguri.

  3. Confrunţi propriul sentiment de neajutorare.

  4. Petreci timp substanţial în natura/ cu activităţi care îţi fac placere şi te realaxează prin esenţa lor.

Ceea ce putem face împreună, cu ceea ce ţi s-a făcut…

Intervenţia psihologică pentru persoanele cu tulburarea de stres post-traumatic poate reprezenta o decizie şi un pas important în procesul de recuperare a sentimentului de control asupra propriei vieţi. Prin colaborarea cu un specialist, în cadrul şedinţelor de psihoterapie vei afla mai multe informaţii despre simptomatologia PTSD, vei înţelege elementele şi comportamentele/reacţiile care îţi menţin acest distres intens, vei învăţa tehnici de relaxare, foarte utile pentru momentele în care simţi că totul se năruie sau este fără sens, vei dobândi abilităţi de a face faţă amintirilor dureroase care se declaşează involuntar, vei înţelege în profunzime emoţiile complexe precum vina, auto-învinovăţirea sau neîncrederea în celelalte persoane. De asemenea, dacă simţi că toate aceste trăiri specifice stresului post-traumatic au invadat treptat şi alte aspecte ale vieţii tale şi modul tău de raportare la ele, precum viaţa de familie, profesia sau chiar sănătatea fizică, căutând ajutor de specialitate vei putea înţelege cum a evoluat totul şi, împreună, sunt şanse să restabilim ordinea, să redăm libertatea fiecărei zile din viaţa ta.

Pentru mai multe informaţii sau pentru programări, sună acum la 0734 865 688.

Share

Comments are closed.