Depresia nu este o tristeţe profundă

În urmă cu două luni, persoana care tu credeai că este sufletul tău pereche şi-a făcut bagajele şi a plecat. Nu a fost o surpriză pentru tine, era mai degrabă un deznodământ aşteptat având în vedere neînţelegerile din ultima vreme. Totuşi, despărţirea a fost dureroasă şi te-a întristat foarte tare. Simţeai  un amalgam de emoţii negative, neplăcute: tristeţe, furie, melancolie şi poate chiar deznădejde.

Toate acestea sunt reacţii normale, pe care majoritatea oamenilor, care trec printr-o asemenea situaţie le-ar avea. La pierderea unei persoane apropiate (fie prin deces, fie prin despărţire) majoritatea oamenilor experienţiază emoţii negative precum tristeţea. Aceleşi emoţii, chiar dacă, poate, mai puţin intense pot apărea şi dacă am eşuat la un examen sau am fost concediaţi de la serviciu.

De atunci au trecut insă două luni, iar starea ta s-a înrăutaţit din ce în ce mai mult. Mai întâi pofta de mâncare s-a schimbat. Apoi ţi-ai luat concediu de la serviciu deoarece nu te mai puteai concentra asupra sarcinilor pe care le aveai de făcut şi în plus, aveai mereu o stare de oboseală şi lipsă de energie. Lucrurile şi activităţile care înainte îţi făceau plăcere nu te mai bucură şi ţi se pare inutil să te mai implici în vreo activitate. Iar atunci când găseşti un motiv să faci ceva, nu reuşeşti să aduni energia de care ai nevoie pentru a te mobiliza. Emoţiile care descriu cel mai bine starea ta zilnică sunt tristeţea, melancolia sau deznădejdea. Deşi reuşeşti să adormi repede, dimineaţa te trezeşti prea devreme şi nu mai poţi adormi. Te gândeşti mereu oare unde ai greşit, de ce nu poţi ieşi din starea în care eşti etc. La început prietenii ţi-au fost aproape, apoi, când au văzut că situaţia se agravează s-au îngrijorat pentru tine şi au încercat şi mai mult să te ajute. Te-au chemat la film, la ieşiri, la petreceri. Au încercat să-ţi distragă atenţia, să-ţi spună că „mai sunt şi alţi peşti în baltă”. Tu i-ai cam evitat şi în cele din urmă au început şi ei să te evite, deoarece consideră că exagerezi şi deoarece se simt si ei cuprinşi de tristeţe în preajma ta. Le este greu să înţeleagă de ce continui să fii trist, văd starea ta ca pe o lipsă de voinţă. Şi ei au trecut prin situaţii similare, dar au reuşit să-şi continue viaţa. Tu pari a refuza cu obstinaţie să faci asta.

Toate cele de mai sus sunt simptome ce pot indica instalarea tulburării depresive. Deşi te-ai putea gândi că eşti printre puţinii oameni care suferă de aşa ceva, faci de fapt parte din cei 20% din populaţie care au la un moment dat în viaţă un episod depresiv.

Depresia este una dintre cele mai răspândite tulburări psihice şi este pe locul 4 la nivel mondial în ceea ce priveşte dizabilitatea. Depresia are consecinţe serioase atât la nivel personal – scăderea imunităţii organismului, oboseală persistentă, tristeţe profundă, tentative de sucid şi chiar moarte, la nivel interpersonal – afectează relaţiile de prietenie şi uneori şi cele de familie, şi la nivel economic – prin orele de muncă pierdute şi costurile ridicate ale tratamentului la nivel global.

Am încercat în prima parte a acestui articol să diferenţiem între depresie şi tristeţe. Am făcut acest lucru întrucât cele două sunt adesea confundate, deşi există diferenţe semnificative. Datorită acestei confuzii, un număr foarte mare de persoane cu depresie nu se adresează unui terapeut pentru tratament, acest lucru agravând adesea problema. Un episod depresiv netratat face mult mai probabilă apariţia altor episoade, uneori chiar mai severe, pe viitor. Revenind la distincţia dintre tristeţe şi depresie, putem spune următoarele:

• tristeţea este o emoţie normală, care apare atunci când avem de-a face cu un eşec sau o pierdere;
• depresia este un complex de simptome care pot apărea fie în urma unei asemenea pierderi, fie în absenţa oricărui eveniment evident; depresia se asociază cu modificări la nivel biologic, în funcţionarea creierului; este de lungă durată (minim două săptămâni); produce o modificare semnificativă a funcţionării persoanei afectate.

Tratamentul depresiei

În urma diagnosticului pus de psihoterapeut sau de către medicul psihiatru se va trece la realizarea şi implementarea unui plan de tratament.

Există două mari categorii de tratament – psihoterapie respectiv medicaţie. Consensul ştiintific la ora actuală tinde a favoriza psihoterapia pentru formele uşoare şi medii de depresie şi combinarea psihoterapiei cu medicaţia pentru depresia severă. Pentru depresie medie şi uşoară medicaţia pare să aibă în general un efect prea scăzut raportat la efectele secundare negative. De asemenea pe termen lung, psihoterapia rămâne cea mai bună opţiune, deoarece efectele acesteia se păstrează mai bine în timp. Efectul tratamentului medicamentos se pierde, in mare parte, odată cu încetarea medicaţiei. Psihoterapia are o durată medie de aproximativ 20 de şedinţe a câte 50 de minute o dată sau de două ori pe săptămână. După terminarea terapiei urmează câteva şedinţe stabilite de comun acord la intervale variabile (la o lună, la 3 luni, la 6 luni) pentru a urmări menţinerea rezultatelor obţinute în timpul terapiei. Tratamentul medicamentos are o durată de 6 luni, 1 an, uneori chiar mai mult. Există într-adevăr şi un tratament aşa-zis naturist bazat pe o anumită plantă. În această fază, există doar studii preliminare, iar tratamentul nu este oferit pe scara largă nicăieri în lume. Din cunoştinţele noastre, la ora actuală, nu există tratamente naturiste disponibile pe piaţă, care să-şi fi dovedit eficienţa în tratamentul depresiei.

Formele de terapie cele mai eficiente pentru tratamentul depresiei sunt terapia cognitiv comportamentală, terapia comportamentală şi terapia interpersonală. La acestea se poate adăuga abordarea mindfulness, care este utilă la sfârşitul intervenţiei şi care ajută la menţinerea progresului pe termen îndelungat. Terapeuţii noştrii sunt pregătiţi în aceste forme de terapie şi vă pot asista competent în tratamentul depresiei. Pentru detalii şi programări vă rugăm să ne contactaţi.