Eşti acasă. Te uiti la televizor. Eşti obosit(ă), dar mulţumit(ă) că ai terminat activitaţile de la serviciu şi pe cele casnice, iar acum te poţi odihni. La ştiri se anunţă noi tăieri de salarii şi noi concedieri. Inima începe să-ţi bată mai puternic, dar nu-i acorzi atenţie. Cu toate acestea, inima continuă să bată într-un ritm alert. Simţi un gol în stomac. Frica, acea frică nelipsită, îşi face apariţia. În doar câteva minute îşi fac apariţia toate celelalte senzaţii care ating o intensitate maximă. Acum inima-ţi zvâcneşte, simţi înţepături în piept, tremuri din cap până-n picioare. Pentru o fracţiune de secundă te gândeşti “Dacă fac infarct?”. A fost suficient pentru ca toate simptomele să se accelereze şi mai puternic; respiri, din ce în ce mai greu, simţi că te sufoci. Te aştepţi să leşini în orice moment. Un val de transpiraţii reci te cuprinde. Eşti convins(ă) că vei înnebuni. Vrei cu orice preţ să fugi, să scapi. Vezi lucrurile cu încetinitorul, totul pare ireal. Într-o încercare disperată de salvare, reuşeşti să ajungi în baie şi să te dai cu apă rece pe faţă. Pare să ajute puţin. După alte câteva minute, totul revine la normal, inima bate încet şi ritmic, respiraţia e controlată, te-ai oprit din tremurat, obrajii şi-au recăpătat culoarea naturală, iar frica inimaginabilă s-a disipat. Tocmai ai avut un atac de panică.

Ce este atacul de panică?

Atacul de panică este o perioadă intensă de frică sau disconfort puternic în cadrul căreia o parte sau toate din simptomele descrise mai sus (la care se pot adăuga şi altele) apar brusc şi cresc la intensitate maximă în aproximativ 10 minute. O asemenea perioadă este în general de scurtă durată (20-30 de minute) şi se încheie de la sine. În punctul maxim al atacului de panică, persoana poate avea convingerea fermă că va muri sau că va înnebuni.

Atacul de panică:

• poate apărea subit, neaşteptat, indiferent de context
• poate fi asociat cu un stimul sau context anume (ex. când persoana merge cu maşina pe autostradă, în timpul unui conflict, la petreceri, etc)
• poate fi predispus situaţional (ex. doar când persoana conduce maşina, dar nu de fiecare dată)

Cum ştiu dacă am avut un atac de panică?

Anxietatea este extremă, nejustificată de un pericol real și de cele mai multe ori, persoanele care au un atac de panică dezvoltă convingerea că au o problemă medicală. Acest lucru se întâmplă deoarece mare parte din simptome sunt somatice (fizice):

• palpitaţii sau ritm cardiac accelerat (care poate duce cu gândul la aritmie sau altă problemă cardiacă)
• tremurături şi transpiraţii
• durere în piept
• dificultăţi de respiraţie
• greaţă şi ameţeală
• bufeuri de căldură sau frisoane
• senzaţie de amorţeală sau furnicături

Din această cauză, foarte multe persoane caută o explicaţie la medicul de familie, cardiolog, pneumolog, gastroenterolog sau alţi medici specialişti. Când analizele medicale nu relevă nimic semnificativ, persoanele cu tulburare de panică au tendinţa de a solicita repetarea lor pentru a identifica boala, convinse fiind că fie ceva i-a scăpat medicului, fie testul nu s-a făcut corect ori nu e suficient de exact.

Dacă analizele medicale nu au scos la iveală nici o problemă somatică este foarte probabil să fie vorba despre un atac de panică. Pentru un diagnostic corect este nevoie să luaţi legătura cu un psihoterapeut sau psiholog clinician atestat.

Cine face atac de panică?

Aproape oricine. Atacul de panică poate fi un eveniment unic într-o situaţie extremă sau să apară într-o perioadă de stres puternic. De asemenea, el poată să apară în cadrul altor tulburări de anxietate cum ar fi anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobia socială, etc. Poate apărea şi în urma consumului de droguri sau în perioada de sevraj alcoolic.

Un atac de panică izolat nu prezintă neapărat un motiv de îngrijorare. Este necesară, însă, consultarea unui specialist (psihoterapeut) în momentul în care atacurile s-au înmulţit – se poate ajunge uneori la 10-12 atacuri de panică pe zi – şi afectează funcţionarea şi confortul normal al persoanei.

A avea atacuri de panică nu înseamnă a fi nebun. Persoana nu are un defect genetic. Este în mare măsură un răspuns normal de frică al organismului pus în faţa unei ameninţări, dar care a luat proporţii exagerate şi nejustificate – persoana nefiind într-un pericol real care să justifice reacţia – şi afectează acum funcţionarea normală a persoanei.

Tratament

Tratamentul psihologic al atacului de panică realizat prin intermediul terapiei cognitiv-comportamentale este unul dintre cele mai eficiente tratamente psihologice – cu o rată de succes de peste 95%. De asemenea, intervenţia este una dintre cele mai scurte (10-12 sedinţe). Durata şi succesul intervenţiei depinde de asocierea atacului de panică cu alte tulburări. De asemenea, este important dacă atacul apare doar în anumite situaţii sau oricând pe neaşteptate si dacă se asociază cu agorafobia – teama de anumite spaţii în care este greu de primit ajutor sau din care se poate scăpa cu dificultate sau ar fi jenant să ai un atac de panică.

Există şi tratament medical cu anxiolitice, însă acesta este mai degrabă un tratament simptomatic – reduce simptomele, dar nu rezolvă problema – al cărui efect este limitat şi se atenuează după încetarea medicaţiei.

Dacă vă regăsiţi în descrierea de mai sus sau cunoaşteţi o persoană care prezintă aceste simptome, ne puteţi contacta pentru mai multe informaţii sau pentru programări.